Mononucleoza infectioasa mai este numita si boala sarutului. Virusul ce o cauzeaza se transmite prin saliva, asa ca o puteti contacta prin sarut dar si daca cineva stranuta sau tuseste peste dvs sau folositi acelasi pahar sau aceeasi furculita.

Este mult mai probabil sa faceti mononucleoza daca sunteti un adolescent sau un adult tanar, in cazul copiilor simptomatologie fiind mai stearsa infectia trece mai des nediagnosticata. Daca ati facut mononucleoza infectioasa este important sa dati atentie complicatiilor cum ar fi cresterea in dimensiuni a ficatului sau splinei, sa va odihniti si sa consumati multe lichide.

Ce este mononucleoza infectioasa?

Mononucleoza infectioasa este o boala produsa de un virus ce se numeste Epstein-Barr, virus ce apartine familiei herpesvirus. Perioada de incubare se considera a fi 2-7 saptamani de la expunere. Se considera ca aproximativ 80- 90% din adulti au intrat in contact cu acest virus. Incidenta acestei patologii este de aproximativ 100 de cazuri la 100000 de adolsecenti, persoanele infectate transmitand virusul prin intermediul salivei ( este supranumita „ boala sarurului”).

Care sunt simptomele?

Simptomatologia mononucleozei infectioase este caracterizata printr-o stare de rau si oboseala, urmata de aparitia febrei si a durerii in gat.

Examenul clinic releva amigdale palatine marite de volum si rosii in cele mai multe cazuri existand si un exudat alb-galbui pe suprafata lor, diagnosticul diferential facandu-se cu amigdalita acuta eritemato-pultacee, patologie ce se aseamana foarte mult clinic.

Aproape toti pacientii prezinta adenopatii (marirea ganglionilor) cervicale.

Intre a doua si a patra saptamna de evolutie a bolii cam 50% din pacienti dezvolta splenomegalie (cresterea in dimensiuni a splinei) iar 30-50% dezvolta hepatomegalie. (cresterea in dimensiunii a ficatului).

Febra si amigdalita se vindeca de obicei in aproximativ 2 saptamani, in timp ce adenopatiile, marirea in volum a organelor si starea de rau pot persista si 6 saptamani.

Cum se stabileste diagnosticul?

Diagnosticul se pune cel mai frecvent pe baza examenului clinic, cresterea nr de limfocite, monocite, prezenta anticorpilor heterofili Paul-Bunnell.

Copii sub 5 ani uneori nu au un titru detectabil de anticorpi heterofili astfel ca este necesar sa determinam titrul igG la EBV.

Cum se trateaza?

De cele mai multe ori odihna, aportul suficient de lichide medicamentele antialgice si simptomatice sunt suficiente. La pacientii cu afectari severe, cand spatiul respirator este mult redus poate fi nevoie de cortizon pentru remiterea simptomatologiei.

Atunci cand este suprapusa o infectie bacteriana se va administra tratament antibiotic.