Ce sunt amigdalele palatine?

Daca deschideti larg gura si priviti in spatele gatului veti putea observa de o parte si de alta doua mase de tesut ce se numesc migdale. Acestea au un rol asemanator cu al unui filtru ce capteaza germenii si ii pot retine la nivelul lor. Un alt rol important al acestor mici mase de tesut este producerea de anticorpi cu rol in lupta antiinfectioasa.

Dar uneori pana si amigdalele se pot suprainfecta. Atunci cand sunt „coplesite” de bacterii sau virusi se umfla si devin inflamate si atunci pacientul se plange de durere in gat ce poate iradia chiar si in ureche iar aceasta afectiune se numeste amigdalita.

Copiii sunt cei mai predispusi la aparita amigdalitei si afectiunea poate recadea frecvent spre disperarea parintilor.

Cauze si simptomatologie

Amigdalitele pot fi virale sau bacteriene. Cea mai comuna cauza este amigdalita data de streptococul beta hemolitic. Alte cauze frecvente sunt adenovirusii, influenza virus, virusul Epstein Barr, virusul Parainfluenza, enterovirusul, virusul Herpes Simplex.

Simptomele principale sunt inflamatia si congestia amigdalelor uneori atat de severa incat poate bloca caile respiratorii. Alte simptome ce insotesc inflamatia sunt: odinofagia ( durerea la inghitire), ce poate da uneori otalgie (durerea urechii) reflexa (datorita unui nerv ce inerveaza si urechea si amigdala palatina), „ roseata in gat „, uneori pot aparea niste pete albe de puroi la nivelul amigdalei, ulceratii la nivelul amigdalei sau halena(miros neplacut al respiratiei). Aceste modificari locale pot fi insotite de modificari ale starii generale cum ar fi scaderea poftei de mancare, dureri de cap, inflamatia ganglionilor, frisoane, febra.

La copii se poate asocia greata, voma sau durere abdominala.

Cum se pune diagnosticul de amigdalita?

Mai intai medicul dumneavoastra va va adresa o serie de intrebari pentru a stabili istoricul bolii-important fiind daca este primul episod sau daca amigdalita este recurenta.. Apoi se practica un examen clinic ORL pentru a vizualiza aspectul amigdalelor si semne ale infectiei bacteriene.

Un examen practicat frecvent este exudatul faringian, de obicei cautand prezenta streptococului beta hemolitic. Semnele clinice ce ne sugereaza prezentan unui streptococ sunt febra, prezenta punctelor albe/galbene pe amigdale, marirea de volum a ganglionilor limfatici ai gatului. Daca este suspectata infectia cu streptococ beta hemolitic se recomanda efectuarea exudatului faringian si a unor markeri de inflamatie din sange (VSH, fibrinogen, Proteina C reactiva, ASLO).

Rezultatele acestor teste ne ajuta sa stabilim optiunile terapeutice (in special daca este nevoie sau nu sa se administreze antibiotic)

Daca se suspecteaza prezenta virusului Epstein Barr, virus ce cauzeaza mononucleoza, se va efectua un test specific acestui virus.

Tratament

Amigdalitele acute se trateaza medicamentos. Cel mai frecvent amigdalitele sunt de cauza virala asa ca nu necesita tratament antibiotic. Fara teste specifice insa nu se poate stabili daca infectia este virala sau bacteriana iar antibioticele ucid bacteriile dar nu afecteaza in niciun fel virusii.

Antibioticele va pot fi prescrise in unul din urmatoarele cazuri:

Infectii severe

Simptomatologia nu se remite in cateva zile

Daca exista imunosupresie (de exemplu la pacientii sub tratament chimioterapic sau ce sufera de infectie cu virusul HIV)

Daca apar complicatii locale (flegmon/abces amigdalian) sau invecinate( infectia se extinde la zonele invecinate producand otite, sinuzite)

In cele mai multe cazuri o amigdalita dureaza 4-10 zile. Amigdalitele bacteriene pot dura mai mult dar se remit de obicei sub tratament antibiotic.

Cel mai frecvent antibiotic utilizat este cel din clasa penicilinelor (amoxicilina, amoxicilina combinata cu acid clavulanic)

Daca amigdalita este virala se recomanda repaus la pat, consumul de lihide calde in cantitate crescuta, consumul de mancaruri moi, gargara cu solutii ce constin xilina, administrarea de pastile de supt cu efect analgezic, administrearea antiinflamatoriilor din clasa acetaminofenului sau ibuprofenului.

In amigdalita cronica uneori se poate recomnda operatia in functie de epidoadele relatate si de rezultatul analizelor efectuate.

Complicatii:

Amigdalitele bacteriene ce nu se trateaza corect cu antibioticul potrivit pot duce la complicatii cum ar fi otite, sinuzite,flegmoane/abcese periamigdaliene in cazuri rare chiar la reumatism articular acut.

Obstructia spatiului respirator superior prin cresterea foarte mult in dimensiuni a acestora simptomele aparute fiind sforaitul, obstructia nazala, respiratia orala ce pot ajunge uneori pana la sindrom de apnee in somn.

In unele cazuri este necesara operatia. Cea mai frecventa indicatie a amigdalectomiei este in cazul copiilor ce au complicatii sau infectii recurente si nu raspund la tratament, sau la pacientii la care dimensiunea amigdalelor este atat de mare incat le obstrueaza spatiul respirator. O alta indicatie absoluta este prezenta streptococului rezistent la tratament sau suspiciunea unei formatiuni tumorale la nivelul amigdalei.

Operatia se face de obicei sub anestezie generala si in general dureaza 35-50 de minute.

La ce sa va asteptati postoperator:

Cateva zile postoperator pacientii descriu o senzatie de „gat uscat” si poate observa o modificare tranzitorie a vocii si scaderea abilitatii de a manca sau de a consuma lichide. Poate aparea si o durere otica relexa.

Exista de asemneea un mic risc de sangerare dupa operatie.

Pentru a evita acest risc pacientul trebuie sa evita temperaturile extreme, baile sau mancarurile fierbinti.

Se recomanda sa va odihniti, sa incercati sa reluati alimentatia cu alimente moi si se vor administra analgezice locale si pe cale generala pentru a micsora senzatia dureroasa.